Post terapeutic

Postul terapeutic – sau „fasting” în termenul uzitat din ce în ce mai mult – nu reprezintă altceva decât abstinenţa alimentară, cu scopul de a da organismului răgazul de a se reseta din punct de vedere funcţional. Această resetare presupune:

• optimizarea sistemului imun;
• reducerea proceselor inflamatoare;
• optimizarea microbiomului;
• reglarea proceselor digestive;
• regenerarea sistemului hematopoietic şi a celulelor stem;
• creşterea eficienţei procesului de autofagie celulară;
• influenţarea neuroplasticitaţii şi a factorilor de creştere de la nivel nervos;
• optimizare hormonală;
• …şi multe, multe altele.

Experienţa ca şi consultant medical al taberelor de post organizate de Cezar Elisei mi-a confirmat unele dintre aceste efecte; am observat atât „intrarea”, cât şi „ieşirea” din post, semnele şi simptomele participanţilor (unii dintre aceştia având disfuncţii/boli serioase), realimentarea.

În mod normal, acest proces presupune un „antrenament”, pornind de la ceea ce se numeşte post intermitent sau „intermittent fasting” – adică un interval orar, ciclic, de hrănire/postire (ziua de 24 de ore se împarte într-un interval în care se poate mânca, şi restul de timp se posteşte), care se creşte gradual, şi se menţine astfel pe o perioadă îndelungată de timp, ca organismul să se obişnuiască. Abia de aici se poate încerca o zi întreagă (24 de ore), apoi 2 zile, 3 zile – la fel, ciclic, la intervale bine stabilite.

Pentru omul de astăzi, angajat în „multe şi mărunte”, poate că această idee a unei pauze alimentare îl sperie. De cele mai multe ori nivelul de stres generat şi întreţinut de activităţile cotidiene ale majorităţii dintre noi nu permit „luxul” acestei pauze – care presupune şi o aşezare, o pauză mentală, ieşirea din mediul social etc. Experienţa personală – atât cu mine însumi, cât şi cu pacienţii şi cu participanţii din tabere – mi-a arătat că acasă, în condiţiile uzuale, cotidiene, se poate ţine post intermitent şi un maximum de 3 zile de post continuu. Ce este peste acest interval reprezintă o forţare a capacităţilor organismului – de altfel slăbit, carenţat, agasat de factorii toxici din mediu, lipsa somnului cantitativ şi calitativ şi supus multitudinii de stimuli de orice natură (vizuali, olfactivi, gustativi, auditivi, tactili). Dacă există dorinţa/nevoia/indicaţia de mai mult, aş recomanda retragerea într-un loc natural (casă/cabană la ţară, departe de zarva oraşului) sau într-un loc propice (de exemplu mănăstire) sau conlucrarea cu un specialist.

Cert este că, indiferent de perioadă a anului sau de durată a postului, organismele nostre ar merita periodic un astfel de „reset”, cel puţin o dată pe an, dacă nu de mai multe ori. În metoda Therapeutica recomandăm postul terapeutic în cazul în care pacientului ii este de folos, oferindu-i îndrumare pe tot parcursul acestui demers.

Dr. Tofan Bogdan