Conform lui Linus Pauling, dublu laureat al Premiului Nobel (pentru chimie şi pentru pace) şi fondatorul acestei metode de tratament, medicina ortomoleculară (cuvânt compus din grecescul „orthos” – corect, drept, adecvat şi „moleculă” – cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe) este menținerea unei stări bune de sănătate și tratamentul bolilor prin modificarea concentrației de substanțe din corpului uman, care există în mod normal, fiziologic, și care sunt necesare pentru sănătate.
Integrăm în metoda Therapeutica şi această terapie care presupune administrarea unor compuşi cum sunt vitaminele, mineralele, oligoelementele, aminoacizii, acizii graşi, enzimele, antioxidanţii – în cantităţi optime şi cu indicaţie precisă. Dincolo de doar suplinirea unor carenţe, medicina moleculară propune administrarea acestor substanţe în anumite afecţiuni despre care s-a observat că răspund optim şi care se ameliorează doar prin acest demers.
Un exemplu notoriu este vitamina C (acidul ascorbic): în timp ce dozele pentru prevenţia scorbutului sunt infime (iar doza recomandabilă, ca şi consum zilnic, pentru prevenţia acestuia, este de 60-80 mg/zi), s-a observat că doze mult mai mari (de ordinul gramelor pe zi) conferă efect antiinflamator şi antiifecţios, iar unii cercetători şi clinicieni au administrat doze şi mai mari (de ordinul zecilor de grame) în cazuri de sepsis sever şi chiar cancer (a se vedea renumitul institut şi protocol Riordan).
Un alt exemplu este reprezentat de dozele mari de vitamina D, un altul de vitamina B12 – şi exemple sunt multe, fiecare cu „povestea” lui, care implică doze aparte, indicaţii, contraindicaţii şi, desigur, păreri şi păreri, care mai de care mai contradictorii.
Cert este că administrarea pe orice cale (orală, intravenoasă, transdermică etc.) oferă beneficii în multe afecţiuni. Mai mult, conform multor nutriţionişti din zilele noastre, calitatea alimentelor şi modul lor de preparare şi servire implică de multe ori carenţe mari, care se reflectă în starea de sănătate. Iar revenirea la starea de sănătate depinde foate mult de identificarea şi corectarea acestor deficite.
Dr. Tofan Bogdan