În acest articol vom vorbi despre anxietate, dar nu din perspectiva controlului mental, ci din perspectiva semnalului unui sistem nervos care caută stabilitate. Vei afla explicațiile care te ajută să înțelegi ce se întâmplă în organsimul tău și ce îl poate ajuta, cu adevărat, să se liniștească.
Dacă te confrunţi cu anxietate, probabil că ai căutat mult să afli cum te poţi ajuta, ce poţi face ca să fii bine cu tine şi să interacţionezi normal cu cei din jur. Poate că ai încercat deja multe lucruri: ai făcut exreciţii de respiraţie, ai meditat, ai analizat, poate ai mers şi la medic. Observi că, uneori, lucrurile se mai liniștesc, dar apoi revin şi nu ştii ce să mai faci.
Să fii sigur că nu se ȋntȃmplă acest lucru pentru că nu te străduieşti suficient. Anxietatea nu apare din lipsă de voință, ci atunci când organismul tău nu se simte în siguranță, iar siguranța este pentru organism o stare biologică.
Ȋn zilele noastre aud din ce ȋn ce mai des despre oameni care suferă de anxietate, numeric mai mult decȃt ȋn deceniul trecut. Dacă ai anxietate, probabil că ți s-a spus de multe ori că problema este „în mintea ta”. Mai ales dacă anxietatea revine, chiar și atunci când viața pare stabilă, şi apare o întrebare firească: de ce organismul meu se comportă ca și cum aş fi în pericol, când eu știu că nu este? Iată răspunsul care nu acordă atenţie voinţei, ci mai degrabă fiziologiei.
Mintea nu poate fi calmă când organismul nu se simte în siguranță
Sistemul nervos nu analizează realitatea așa cum o face mintea rațională. El funcționează mult mai simplu: caută stabilitate și energie previzibilă. Dacă nu le simte, intră în alertă. Mulți oameni anxioși nu sunt fragili sau „hipersensibili”, sunt oameni al căror organism trăiește cu senzația subtilă că oricând poate rămâne fără resurse. Asta se vede adesea în relația cu mâncarea, mai ales cu zahărul.
Zahărul doar pare liniștitor
Zahărul poate oferi, pentru scurt timp, o senzație de ușurarare pentru că sedează temporar sistemul nervos. Ca să ȋnţelegem mai bine, e ca atunci cȃnd tragi frâna de mână la maşina care coboară: aceasta încetinește, ȋnsă motorul este forțat. Pentru câteva momente totul pare sub control, apoi tensiunea revine mai puternic. La fel, după dulce, organismul cade rapid într-o zonă în care trebuie să se mobilizeze din nou. Și face acest lucru prin adrenalină. Din acest motiv apar adeseori: neliniștea fără motiv clar, gândurile accelerate, trezirile nocturne, starea de „obosit, dar agitat”. Ȋnţelegem de ce putem spune că nu este lipsă de autocontrol, ci pură fiziologie.
Ce caută, de fapt, sistemul nervos?
Sistemul nervos caută predictibilitate, nicidecum plăcerea pe care i-o oferă dulcele. Vrea să fie asigurat că energia va fi disponibilă și peste o oră, și peste trei, fără să fie nevoie de reacții de urgență. Iar grăsimile ȋi oferă exact acest tip de mesaj, pentru că nu se aseamănă vârfurilor glicemice care cer intervenții rapide şi nu pun organismul ȋn situaţii-limită de tipul „acum ori niciodată”. Când sunt digerate și folosite corect, grăsimile oferă stabilitatea în care sistemul nervos poate, în sfârșit, să se așeze.
De ce grăsimea poate calma, dar numai în anumite condiții
Celulele nervoase sunt extrem de sensibile. Felul în care trimit și primesc semnale depinde de structura lor, iar această structură este construită din grăsimi. Când aceste grăsimi lipsesc sau nu ajung unde trebuie apar semnale ca reacții exagerate, hipervigilență, senzația că totul este prea mult. Iar când această structură se stabilizează, reacțiile se calmează, dispare euforia şi se instalează liniștea. Dar aici intervine un detaliu esențial, de multe ori ignorat: digestia.
Bila, elementul esenţial ȋn metabolizarea grăsimilor
Grăsimile sănătoase ajută doar dacă organismul știe cum să le prelucreze, iar bila este cheia pentru acest proces. Bila trebuie ȋnţeleasă nu doar ca un lichid digestiv, ci ca un mesaj către oganism că „există resurse şi nu este nevoie de grabă”. Când acest mesaj lipsește, chiar și lucrurile bune pot deveni stresante. De aceea, uneori schimbările alimentare pot crea inițial mai multă neliniște, nu pentru că ar fi greșite, ci pentru că organismul are nevoie de timp să învețe o altă formă de siguranță.
De ce uneori anxietatea pare să „apară” când renunți la zahăr
Mulți oameni cred că anumite schimbări le-au provocat anxietatea. Ȋnsă, ȋn realitate, acele schimbări au scos la suprafață ceva ce era deja acolo. Zahărul funcționează ca un zgomot de fundal care acoperă instabilitatea. Când dispare, liniștea nu apare instant; prin răbdare şi cu susținerea potrivită, organismul poate învăța să se bazeze mai mult pe stabilitate, nu pe stimulare.
Un lucru foarte important care trebuie ȋnţeles de către cei care au trăit mult timp în alerta explicată mai sus, este că acest calm adevărat poate părea ciudat. Nu are intensitatea cu care au fost obişnuiţi, nu este plin de energie explozivă, ci este discret. Iar pentru un sistem nervos obișnuit cu zgomot, liniștea poate fi confundată cu lipsa de motivație. În realitate ȋnsă este starea de bază a unui corp care nu se mai apără.
Anxietatea nu este o problemă de caracter, este un semnal prin care organismul tău caută stabilitate şi predictibilitate, nu stimulare şi control. Când începi să asculți acest semnal, ceva se schimbă pentru că ai ȋnţeles aceste nevoi şi ţi-ai oferit sprijinul necesar. Iar organismul, când se simte sprijinit, știe singur să se liniștească. Acesta este modul miraculous ȋn care funcţionează organismul uman.
Dr. Bogdan Tofan